Poezii

"De ce pe lumea asta ce-i plinã de durere
Eu m-am nãscut sã sufãr, sã sufãr în tãcere
Si de ce valurile vietii mã poartã neîncetat
Pe tãrmuri nedorite si de neuitat.
De ce destinul îmi este atât de crud si greu
Sã te iubesc pe tine, sã sufãr numai EU?"

"Gândul meu la tine zboarã
Ca o pasãre usoarã
Iti doreste fericire
Viatã lungã si iubire.

Pe aripile unui vânt
Ce zboarã cãtre tine
Un cald sãrut prietenesc
Primeste de la mine.

Imi cade o lacrimã din ochi
Dar nu stiu pentru cine
Doar atât pot sã-nteleg
Tin foarte mult la tine.

Dacã soarta vietii mele
Mã vã desparti de tine
Sã pãstrezi aceste rânduri
Sã le ai ca amintire.

Dacã drumul cãtre tine
Ar fi asternut cu foc
Eu as trece peste flãcãri
Si n-as regreta deloc."

"Vei întelege mai târziu
Sau poate niciodatã
Vei regreta asta o stiu
Dar rãul nu se iartã.
Vei plânge cum am plâns si eu,
Vei plânge, nu de mine,
Vei plânge c-ai fãcut un rãu
Si sufãr pentru tine.
Dar dacã totusi m-ai uitat
Pãstreazã-mi amintirea
Si nu uita cã într-o zi
Ti-am dãruit iubirea
Târziu când vei cunoaste viata
Vei ajunge sã spui "stiu"
Simtindu-ti inima ca ghiata
Vei regreta, dar prea târziu
Viata pe jumãtate e trecutã
Când începi s-o întelegi.
Purtãm fiecare o dragoste în noi
Eu pentru tine, tu pentru alta
Si jocul ne mistuie crunt pe amândoi."

"Deceptii...
Cutia cu vise s-a sfãrâmat
La întâia ceatã ce s-a lãsat
Peste sufletele noastre ofilite
Florile si-au plecat triste capetele,
Plângând dupã lumina soarelui
Pierdut în norii uitãrii
Furtuna din sufletele noastre,
A scuturat si cea din urma frunzã
Vestejitã a iubirii...
Tomnaticã ploaie, cade cu nepãsare
Ca o ultimã lacrimã de ADIO."

"Nu pot sã cred
As vrea sã plâng, dar despãrtirea-i grea
Si roagã-mã sã nu te pot uita
Si roagã-mã sã te iubesc mereu
Desi nu plâng îmi este foarte greu.

Tu pleci si nici mãcar nu mã privesti
Eu nu-nteleg de ce mã pãrãsesti
As vrea sã-mi spui cã-ti pare rãu
Dar, pleci iar eu rãmân cu plânsul greu.

Nu pot sã cred cã pleci fãrã sã mã privesti
Nu pot sã cred cã nu-mi mai spui cã mã iubesti
Nu pot sã cred cã totul e acum pierdut
Nu pot sã cred cã n-o putem lua de la-nceput.

De ce atâta jale cui nu trebuie sã am
Si-astept sã te întorci si tot privesc pe geam
De ce o alta-si face loc în viata ta
De ce nu pot s-o-nlocuiesc? Ce mult as vrea!

Si trece timpul, dar cu el mã trec si eu
Si am rãmas o viatã sã te astept mereu
Mai sper acum cã poate într-o zi ai sã revii
Si ca mai-nainte totul iar va fi."

"Credeam...
Credeam în ochii tãi cãprui
Credeam si n-am spus nimãnui
Dar m-au mintit si drept n-a fost
Ca ei sã mintã fãrã rost.

Credeam cândva în inima ta
Dar nu spuneam la nimenea
Dar drept n-a fost, si m-ai mintit
Si inima mi-ai amãgit.

Am vrut sã cred cã întâmplarea
Ne va uni, chiar de nu mult
Dar soarta n-a avut rãbdare
Si nici ca sã te mint n-am vrut.

Credeam cu adevãrat în tine
Si sã mã minti nu a fost drept
Te voiam uneori cu mine
Dar am rãmas si mai astept."

"Lasã-mã...
Astãzi... te rog sã taci
Lasã-mã sã cred cã pe mine mã cauti cu privirea
Lasã-mã sã gândesc cã mã iubesti
Lasã-mã sã cred cã ti-a fost numai de mine

Lasã-mã sã te simt aproape
Lasã-mã asa o vesnicie
Nu-mi spune te rog cã totul are sfârsit
Mai bine pleacã farã sã chinui cuvântul
Lasã-mã sã cred cã vei reveni
Lasã-mã sã te urmaresc cu privirea
Lasã-mã aici in vis!"

"E...
e focul ce arde-n mine
e ploaia ce strânge lumina
e apa ce-mi mistuie setea
e gheata ce mã-ncãlzeste
e lumea în care sunt oarbã
e ochiul ce vede în beznã
e albastrul cel vãd prin ferestre
e moartea ce vrea sã mã soarbã
e negrul ce mã-nãlbeste
e gândul pe care-l plâng
e vorba pe care n-o spun
e plânsul pe care-l zâmbesc
e lumea în care trãiesc."

"Esti ca o stea,
Ce a cãzut în mare.
Si dintre valuri,
Te-ai preschimbat în floare."

"Lacrima
Am simtit o lacrimã
Lunecându-mi pe obraz.
Fierbinteala ei mi-a amintit
De cãldura sufletului tãu
Si am fost, pentru prima oarã,
Fericitã cã plâng."